O EXPEDIŢIE DE NEUITAT

Albumul expeditiei: http://piatraunica.blogspot.com/

În data de 30 iunie 2008 douăzeci şi trei de elevi şi profesori de la şcolile din Rîciu, Sânmărtin şi Crăieşti au pornit într-o excursie spre Piatra Singuratică. Am pornit din Râciu în jurul orei nouă dimineaţa spre gara din Târgu Mureş cu microbuzul şcolii din Râciu.

La ora zece şi jumătate am pornit din gara spre Izvorul Olt, unde am ajuns în jurul orei trei şi jumătete. Călătoria cu trenul a fost plăcută, dar şi interminabilă datorită nerăbdării noastre.
De la Izvorul Olt am luat autobuzul spre oraşul Bălan, un orăşel primitor, unde grupul nostru s-a întregit prin venirea membrilor familiei Covaci şi unde ne-am cazat la un internat.După ce ne-am odihnit puţin am ieşit să îl vizităm iar, seara am ascultat muzică şi am cântat. Înainte de a-ne spune „Noapte bună!” domnii profesori ne-au spus câteva reguli pe care va trebui să le respectăm pentru a evita incidentele neplăcute.

A doua zi soarele a răsărit zâmbitor pentru a ne încuraja, având în vedere încercarea la care urmam a fi supuşi. Şi astfel încurajaţi fiind, am făcut ultimele cumpărături şi am pornit la drum. Din fericire ni s-a acordat „o perioadă de adaptare”, ca apoi să luăm rucsacii în spate şi să urcăm muntele. Aceea „perioadă de adaptare” am avut-o mulţumită domnului Covaci care ne-a dus cu maşina grelele bagaje până la intrarea în Parcul Naţional Hăşmaşu Mare şi Cheile Bicazului. După primi paşi ni se părea imposibil să ne atingem ţinta, dar muntele ne-a primit cu braţele deschise, iar aerul curat şi priveliştile paradisiace care ne înconjurau ne-au oferit energie şi ne-au ajutat să ne depăşim limitele şi să ne surprindem de propria capacitate de a rezista la eforturi fizice, având în vedere că unii dintre participanţi nu au mai fost puşi în faţa unei astfel de situaţii.

După aproximativ trei ore am ajuns la cabană. Deşi era o cabană modesată frumuseţea şi delicateţea peisajelor care o înconjurau faceau orice problemă sau nemulţumire uitată.
După ce ne-am instalat şi ne-am odihnit puţin, am urcat împreună cu doamna Dunca, domnul Baciu şi cabanierul spre unul dintre vârfurile Pietrei Singuratice, însă doar doamna Dunca şi cabanierul au ajuns la crucea din vârf şi am fost nevoiţi să coborâm repede toţi deoarece a început să plouă.
Deşi ploua, energia nesecată care sălăşluia în fiecare dintre noi ne-a împins în bătaia picurilor reci pentru a dansa pe ritmuri latine şi nu numai.

În cea de-a treia zi am urcat toţi pe unul dintre vârfurile Pietrei Singuratice şi am parcurs doar ¾ din drumul care duce spre vârful Hăşmaşul Mare, numit şi Hăghimaşul Mare, din cauza ploii care ne-a împiedicat să ne continuăm drumul. Venirea serii ne-a oferit însă o privelişte mirifică. Ne aflam deasupra unor nori uriaşi făcuţi parcă din vată de zahăr, cerul era roşu, iar soarele „se înneca” în depărtări.
În cea de-a patra zi zece dintre noi: doamna Narcisa, domnişoara Ramona, domnul Baciu, Angelica, Petruţa, Rareş, Mihnea, Viorel, Silviu şi eu ne-am trezit foarte de dimineaţă pentru a vedea răsăritul la ora cinci fără zece minute.

Cinsprezece dintre noi au avut norocul să vadă capre negre în drum spre vârful Hăşmaşul Mare pe care de această dată am reuşit să ajungem şi de pe care am putut admira Hăşmaşul Negru şi Poiana Albă. În aceeaşi zi am fost la canionul din Hăşmaşul Mic şi de acolo la Moara Dracului.

Dar a venit şi ziua a cincea, adică „ziua despărţirii”. Această zi a fost precum o cădere din cer având în vedere că am vizitat un colţ de rai, dar căderea a fost amortizată de dorul de casă: dorul de părinţi şi mai ales de patul nostru pe care cu siguranţă toţi îl consideram foarte moale. Astfel ne-am luat rămas bun de la cabanier şi de la acele locuri minunate şi am pornit spre oraşul Bălan, de unde am luat autobuzul spre Izvorul Olt şi de acolo trenul spre Târgu Mureş. În oraş am fost aşteptaţi de către domnul şofer care a venit cu microbuzul şcolii după noi.

Sper ca elevilor din Râciu şi nu numai să li se mai ofere o astfel de şansă pentru că aşa vor învăţa să TRĂIASCĂ CU ADEVĂRAT !


Tehnoredactare: Covaciu Cristina (clasa a IX-a)