REVISTA COMLODUL

REVISTA COMLODUL - COMUNA RÂCIU,

JUDEŢUL MUREŞ

La sfârşitul lunii noiembrie 2008 a apărut numărul 13 (15) al revistei Comlodul, un număr în „haină nouă”, realizat deosebit de frumos.

Pe prima pagină – „90 de ani de la Marea Unire” (Prof. Vasile Conţiu), apoi la pagina 3 Primarul Favorit – o descriere a emisiunii de la postul TV „Favorit” din 9 martie 2008, emisiune în care comuna noastră s-a remarcat în mod deosebit. Urmează articole precum „Sărbătoarea cântecului, jocului şi portului popular de pe câmpie”, „Fraţi români din Basarabia la Râciu”, „Bună vreme, gospodari!” – un alt articol în legătură cu o emisiune de la postul TV „Favorit” (Prof. Petru Chiorean).

În articolul „Preocupări culturale la Gimnaziul de Stat Gheorghe Şincai” sunt prezentate foarte frumos dar parţial activităţile şcolii din Râciu.
Un eveniment deosebit de important şi anume Tabăra de pictură din Râciu 13 – 20 iulie 2008 este prezentat la pagina 9 de Dorin Borda.

Articolele „Crucea – Arborele vieţii” şi „Cântarea Îngerilor” de la pag. 11 sunt scrise de preoţii Soţan Ioachim şi Toader Dulău.
La pagina 12 domnul profesor Vasile Conţiu face o trecere în revistă a învăţământului din satul Sânmărtinul de Câmpie de-a lungul timpului.
Urmează articole precum: „Lucrări de întreţinere în pomicultură în sezonul rece” (Ing. Vasile Parasca), „Acţiuni specifice de consultanţă agricolă” (Ing. Viorel Mureşan), şi „Măsuri pentru dezvoltarea localităţilor rurale” (Milăşan Florin).

Un articol deosebit scris de colectivul de redacţie în onoarea unuia
dintre cei care păstrează aprinsă flacăra revistei „Comlodul” – Prof. Petru Chiorean, redactorul şef al revistei, la pagina 16. Unul dintre articolele următoare are titlul „Citind Cronica lui Şincai”, scris chiar de prof. Petru Chiorean.

Proiectul „Natura – Prietena Mea” este descris pe larg la pag. 20 (Dir. Adj. Narcisa Covaci).
Urmează apoi „Prezentarea argilei albastre de Râciu”, şi multe alte articole deosebite.

M-a nemulţumit însă un paragraf de la pagina 16 din care citez: „...editarea singurei reviste de pe Câmpie – Comlodul”.
Revista şcolară „Vreau să ştiu!” este totuşi o REVISTĂ şcolară şi este citită sau cel puţin răsfoită de mai mult de 40% din populaţia comunei, iar revista „Comlodul” este citită de mai puţin de 10% din populaţie. Tocmai din această cauză procesul de difuzare al revistei Comlodul ar trebui regândit.

Mulţi săteni m-au întrebat de unde pot să-şi procure revista Comlodul.
Răspunsul este: de la Primăria Răciu.
Consider că numărul 13 (15) al revistei „Comlodul” este cel mai frumos număr apărut până acum.

Mult succes în continuare şi felicitări colectivului de redacţie format din:

Redactor şef: Petru Chiorean,
Coordonatori: Filip Salvică, Nicolae Băciuţ,
Redactori:
Vasile Conţiu, Steliana Gliga, Ioan Manoilă, Ionel Sălăgean, Minerva Bordeianu, Rodica Bucur, Rodica Velcherean.

Prof. Adrian Baciu

Despre revista noastră

Decembrie 2008 – 5 ani de la lansarea
primului număr al revistei „Vreau să ştiu!”

Ianuarie, februarie 2009 – apariţia numărului 23 al revistei.

Profesori coordonatori:

Adrian Baciu – Gimnaziul de Stat „Gheorghe Şincai” – Rîciu

Semiramida Baciu – Şcoala Generală Sânmărtinu de Câmpie

Revista „Vreau să ştiu!” este o revistă de tip magazin, în care elevii comunei noastre pot găsi articole diverse, începând de la cultură generală şi istorie şi continuând cu glume, spiritualitate, noutăţi din comună, fragmente din cărţi deosebite, etc.
Toate acestea încearcă să suplinească lipsa unei librării în comuna noastră.

Urmăriti si:

http://viatasiiubire.blogspot.com

http://numaiucideti.blogspot.com

Mass Media Şcolară

PROIECTUL „MASS MEDIA ŞCOLARĂ” RÂCIU

(REVISTĂ, CANAL TV, RADIO, PAGINĂ DE INTERNET)
În 25 mai 2008 se împlineşte 1 an de la punerea în practică a proiectului MASS MEDIA ŞCOLARĂ, proiect care este considerat eligibil, fiind aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, dar nu este finanţat nici de guvern şi nici nu are sponsori. Acest proiect are deocamdată patru componente:
1. revistă şcolară;
2. canal TV şcolar.
3. radio şcolar;
4. pagină de internet;

Chiar dacă activităţile proiectului nostru au trecut şi prin perioade mai vitrege, acum proiectul nostru beneficiază de sprijinul Primăriei Râciu. Mulţumim pe această cale celor implicaţi.
Componenta a cincea, care ar fi trebuit să fie un ziar şcolar, nu a fost încă pusă în practică din cauza lipsei de resurse materiale.

Revista şcolară „Vreau să ştiu!” este realizată în şcoală şi nu este finanţată de sponsori; canalul TV şi postul de radio se transmit alternativ prin reţeaua de televiziune prin cablu din Râciu şi Sânmărtinu de Câmpie.
Canalul TV şcolar a fost pus în funcţiune la data de 25 mai 2007, iar postul de radio „Vreau să ştiu!” funcţionează din luna octombrie 2007. Pentru un istoric al activităţilor din ultimul an consultaţi revistele 16, 17, 18 şi 19.

Prima cameră video a canalului TV scolar urmează a fi achiziţionată la începutul lunii aprilie 2008. Până acum canalul a funcţionat cu aparatură personală sau împrumutată.
Pentru realizarea unor emisiuni sau articole sunt rugaţi să participe şi părinţi, prin intermediul copiilor lor. Orice articol sau eveniment filmat şi copiat pe CD sunt binevenite. Avem rugămintea ca articolele să fie editate pe calculator şi copiate pe CD pentru a fi mai uşor prelucrate.

Revista „Vreau să ştiu!” numărul 20
Numărul 20 al revistei este primul număr la care colaborează un număr mare de cadre didactice.
Mă bucur nespus de faptul că lumea a conştientizat că revista „Vreau să ştiu!” este o revistă la care poate să colaboreze ORICINE doreşte.

Dacă doriţi să scrieţi un articol şi nu aveţi posibilitatea să-l editaţi pe calculator, puteţi să îl scrieţi de mână, cât mai citeţ şi apoi să-l daţi unuia dintre redactorii sau redactorii şefi ai revistei pentru a-l tehnoredacta.
Atenţie! Articolele şi înregistrările filmate nu trebuie să aibă nici o conotaţie politică!

Prof. Adrian Baciu

PROIECTUL NOSTRU

Publicat în revista 20

Rolul şcolii în formarea

unui comportament ecologic

„Dacă omul pierde grădinile, pădurile şi cărările se va pierde pe sine însuşi.”
J. R. Openheimer


O metodă de actualitate şi foarte îndrăgită şi accesibilă elevilor este proiectul educaţional in cadrul căruia elevii participă la o serie de activităti, în colaborare cu elevii altor clase, supravegheaţi şi îndrumaţi de cadre didactice. Aceste activităţi sunt atractive pentru elevi, se formează şi dezvoltă aptitudini şi capacităţi mult mai mult decât prin alte metode.

Am iniţiat împreună cu d-na înv.Pojar Marioara în primăvara anului 2007 proiectul “Natura, prietena mea”, un proiect ecologic care îi duce pe elevi în mijlocul naturii , aproape de gunoaiele din padure, participând la ecologizarea padurii şi a malurilor Comlodului, în grădina şcolii, plantând copaci, apoi redând prin desene şi machete ceea ce au surprins. Acest proiect a fost câştigător în judeţul Mureş în cadrul rundei a IV a de granturi şcoală – comunitate.

Activităţile următoare le-am propus pentru a atrage un număr cât mai mare de participanţi, elevi, cadre didactice, părinţi, pentru a petrece cât mai mult timp în natură.

1. “OMUL ŞI NATURA”- seminarii
2. ”FLORILE, ZÂMBETELE NATURII”.- amenajarea parcului şcolii şi a unui mic parc dendrologic;
3. “O LUME MAI CURATĂ”- drumeţii cu scopul ecologizării pădurilor din împrejurimi şi a malurilor Comlodului pe distanţa pe care străbate comuna(1km);
4. “PĂDUREA, AURUL VERDE” – acţiune de împădurire 1 ha;
5. “NATURA, IZVOR DE SĂNĂTATE”- colectarea de plante medicinale;
6. “OBIECTIVE TURISTICE ALE COMUNEI” – concurs de orientare turistică;
7. “NATURA PRIN OCHI DE COPIL”- expoziţii şi concursuri de creaţii plastice şi literare;
8. CERC “PRIETENII NATURII” – constituirea cercului, realizarea materialelor de promovare - panoul informaţional, afişarea anunţurilor, confecţionarea ecusoanelor, îndemnurilor pentru desfăşurarea activităţilor, etc.;
9. “RELAXARE ŞI CUNOAŞTERE “ – excursii la grădinile botanice din Cluj şi Iaşi, la rezervaţii naturale şi parcuri naţionale.

La fiecare activitate se vor sublinia trăsăturile pozitive de caracter ( harnicie, respect, determinare, siguranţă, toleranţă entuziasm, initiativă, generozitate, disponibilitate, punctualitate, etc.) iar elevii vor fi rasplătiţi cu diplome speciale. Prin aceste activităţi consider că vom face primii paşi spre lungul drum al formării comportamentului de ocrotire a mediului, atât la elevi cât şi la membri comunităţii.

Ne-am dori să realizăm următoarele obiective.
1. Dezvoltarea capacităţilor de explorare şi investigarea mediului înconjurător.
2. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie mediul înconjurător şi a problematicii ce vizează acţiunile de protecţie a mediului.
3. Crearea unui climat de siguranţă şi cooperare cu factorii locali care să fie stimulativ pentru dezvoltarea şi afirmarea elevilor.
4. Modernizarea activităţii didactice prin proiectare, strategii participative şi mijloace eficiente, evaluare obiectivă , centrare pe elev şi dezvoltarea personală.
5. Participare la activităţile extracurriculare diversificate, atractive şi valorificate în comunitate.
6. Modificarea percepţiei elevilor şi a membrilor comunităţii asupra problemelor de mediu şi înţelegerea de către aceştia a legislaţiei mediului înconjurător, formarea unui comportament ecologic.
7. Constituirea unei comunităţi responsabile interesate faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii sănătoase.
8. o mai bună colaborare între şcoală şi comunitate prin implicarea elevilor şi a membrilor comunităţii în ecologizarea zonei.
9. Realizarea unui colţ ecologic în şcoală.
10. Dezvoltarea capacităţilor de explorare şi investigarea mediului înconjurător.
11. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie mediul înconjurător şi a problematicii ce vizează acţiunile de protecţie a mediului.
12. Crearea unui climat de siguranţă şi cooperare cu factorii locali care să fie stimulativ pentru dezvoltarea şi afirmarea elevilor.
13. Modernizarea activităţii didactice prin proiectare, strategii participative şi mijloace eficiente, evaluare obiectivă , centrare pe elev şi dezvoltarea personală.
14. Participare la activităţile extracurriculare diversificate, atractive şi valorificate în comunitate.
15. Modificarea percepţiei elevilor şi a membrilor comunităţii asupra problemelor de mediu şi înţelegerea de către aceştia a legislaţiei mediului înconjurător, formarea unui comportament ecologic.
16. Constituirea unei comunităţi responsabile interesate faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii sănătoase.

Monitorizarea şi evaluarea subproiectului va fi efectuată de echipa de subproiect compusă din dir. Bordeianu Minerva, prof. Baciu Adrian , înv. Covaci Narcisa, înv. Pojar Marioara, prof. Macarie Iacob, prof. Dunca Olga. Supervizarea şi monitorizarea desfăşurării activităţilor prevăzute în subproiect va fi asigurată de Consiliul de Administraţie al Gimnaziului de Stat “Gheorghe Şincai” – Rîciu.

Pe această linie, învăţământul are un rol deosebit de important. Prin metodele sale corespunzătoare, printr-o implicare sinceră şi conştientă, învâţământul poate să dea startul într-o nouă eră a resposabilităţii cetăţeanului obişnuit, de care societatea românească are atâta nevoie.
Educaţia în domeniul ocrotirii mediului înconjurător trebuie să înceapă din fragedă copilărie şi să fie continuată în tot timpul anilor de şcoală, cât şi în afara şcolii.

Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când se va reuşi ca elevii-cetăţenii de mâine să fie convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi să devină factori activi în acţiunea de conciliere a omului cu natura. Pentru aceasta este necesar sprijinul tuturor factorilor responsabili de formarea unei noi conştiinţe. Nu trebuie uitat că mediul va fi şi cum vor copii nostri să-l păstreze.

Dir. Adj. Înv. Covaci Narcisa Laura

Tehnoredactare Covaci Rareş (VII)

http://numaiucideti.blogspot.com

Grantul cu care am obţinut locul I în jud. Mureş

NATURA - PRIETENA MEA
Articol din revista 20

Motto: « Copilule, nu contribui la distrugerea sigură a naturii, ci la refacerea ei, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei! »

De peste două mii de ani,de când există omul pe pământ, natura l-a ocrotit, fiindu-i prietenă : Ea l-a protejat, respectandu-şi legile, regenerându-se nestingherită. Natura, prietena omului! Dacă ne gândim că prietenia este legătura care-i uneşte pe oameni, afecţiunea dintre ei, atunci inţelegem că şi omul trebuie să manifeste respect si dragoste pentru natură, ca lume ce constituie realitatea înconjurătoare, cu tot ce este neînsufleţit.

Datorită intervenţiei nechibzuite ale omului, natura este astăzi in pericol. De aceea, ea trebuie ocrotită cu grijă. Omul trebuie să manifeste inţelegere pentru fiinţele si nefiinţele ce compun lumea înconjurătoare.
Pentru a fi prietenul naturii trebuie să ai o gândire şi un comportament ecologic.

Şi pentru a înţelege mai bine acestea, trebuie să ştii că ECOLOGIA îl sfătuieşte ce este si ce nu este bine să facă in relaţia lui cu natura,într-un cuvânt, aceasta îl învaţă pe om cum sa ocrotească natura.
Protejarea mediului este o problemă ce trebuie să-i intereseze nu doar pe ecologişti, ci pe toti: adulţi si copii.
Cunoaşterea naturii, a mediului înconjurător, cu toate fenomenele sale biologice si nebiologice este necesară pentru formarea unor noţiuni, idei, convingeri, raţionamente, a unui comportament adecvat şi a conştiinţei ecologice.

Rolul major revine dascălilor care, încă de la intrarea în şcoală, îi vor ajuta să conştientizeze că toţi oamenii au datoria protejării mediului în care trăiesc. În cadrul lecţiilor la care se pretează educaţia ecologică sau în cadrul activităţilor extracurriculare elevii trebuie dirijaţi să ocrotească elementele mediului înconjurător, să iubească plantele si animalele, să adopte un comportament adecvat raportat la mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi să ia atitudine faţă de cei care încalcă regulile.

O modalitate eficientă în care se vor vedea atitudinea şi comportamentul elevilor va fi proiectul de educaţie ecologică pe care l-am iniţiat împreună cu d-na învăţătoare Covaci Narcisa, intitulat ,,Natura, prietena mea’’.
Utilitatea lui va consta în aceea că îi va ajuta pe elevi să înţeleagă legatura care exista între om şi natură,între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu si lumea din afara şcolii,va da posibilitatea elevilor de a se implica individual sau în grup în activităţile propuse,îi va pune în contact cu comunitatea si le va crea posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile.

Elevii vor avea posibilitatea, pe tot parcursul proiectului, să se simtă în ipostaza de mici cercetători ai realităţii. Ei se vor simţi responsabilizaţi,se vor implica cu plăcere şi, ca urmare a explicaţiilor şi sfaturilor date,vor inţelege semnificaţia unor norme, vor opta pentru ele şi-şi vor manifesta dorinţa de a se conduce după acestea în acţiunile lor prin adoptarea unei atitudini şi a unui comportament ecologic.

Din activităţile proiectului:

- am amenajat un parc dendrologic;

- am plantat 3 hectare de pădure;

- am făcut expediţia "Vreau să ştiu!"

- am făcut drumeţii locale;

- Orientare turistică, etc, etc

Înv. Marioara Pojar

ARTA DE A CRESTE ALBINE

ARTA DE A
CREŞTE ALBINE

Articol din revista 20

V-am promis în revista precedentă că vă voi vorbi în continuare despre ,,familia de albine'' sau ,,stupul''. Familia de albine este una dintre cele mai reuşite forme de viaţă în comun a zeci de mii de indivizi care se supun unor reguli pe care, noi, finţele umane, de cele mai multe ori spunem că nu înţelegem sau că nu putem să le urmăm întocmai.

Voi începe prin a vă spune că marea familie a albinelor cuprinde trei ,,CASTE'' distincte, cu roluri şi sarcini precise în viaţă atât de tulmulcoasă a acestor ,,fiinţe dumnezeieşti''.
Regina sau matca este unică într-o familie de albine, ea fiind capabilă să depună ouă fecundate din care se vor naşte albinele lucrătoare cau o altă matcă(dacă hrana este deosebită) şi ouă nefecundate din care se vor naşte trântorii, cei care vor reprezenta partea masculină într-o familie de albine şi rolul lor îl vom explica la timpul potrivit.

Matca este unică în stup şi prin formă şi prin locul pe care îl are în familia de albine. Fiind în stare să producă în 24 de ore mii de ouă, ea este cea mai care asigură înmulţirea albinelor lucrătoare şi a trântorilor şi prin aceasta să aducă bunăstare în stup, cu cât sunt mai multe albine lucrătoare cu atât hrana din stup este mai multă, bineînţeles şi mierea care este atât de gustată de voi copii.

Capacitatea de a depune un număr aşa de mare de ouă într-o singură zi este dată de hrana specială care îi este servită de ,,garda" care o însoţeşte pe faguri, aşa numitul ,,lăptişor de matcă", numit aşa tocmai pentru faptul că acest produs este hrana de bază a mătcii.

A doua CASTĂ este cea a trântorilor, cei care sunt ,,bărbaţii" din stup, în număr de câteva sute care asigură ,,fecundarea" mătcii şi aceasta făcând-o capabilă să depună ouă din care să iasă albine lucrătoare.Trântorii există în stup doar pe perioada verii, toamna fiind izgoniţi din stup şi murind de foame şi frig, ei nu ştiu să culeagă nectar sau polen.

Grupul cel mai mare dintr-o familie de albine este cel al ,,albinelor lucrătoare'', ele fiind cele care vor putea fi în stup: doici, culegătoare, ,,curăţătoarele''(cele care asigură curăţenia), ventilatoarele(cele care sigură temperatura optimă în stup prin ventilarea adăpostului) şi nu în ultimul rând ,,străjerele"(cele care sigură paza la intrarea în stup).

Pentru că rolul acestei CASTE este aşa de important, voi reveni în numărul viitor cu detalii despre această mare CASTĂ A LUCRĂTOARELOR.

Profesor IACOB MACARIE
Tehnoredactare: Florea Ana-Maria (VII)

O EXPEDIŢIE DE NEUITAT

Albumul expeditiei: http://piatraunica.blogspot.com/

În data de 30 iunie 2008 douăzeci şi trei de elevi şi profesori de la şcolile din Rîciu, Sânmărtin şi Crăieşti au pornit într-o excursie spre Piatra Singuratică. Am pornit din Râciu în jurul orei nouă dimineaţa spre gara din Târgu Mureş cu microbuzul şcolii din Râciu.

La ora zece şi jumătate am pornit din gara spre Izvorul Olt, unde am ajuns în jurul orei trei şi jumătete. Călătoria cu trenul a fost plăcută, dar şi interminabilă datorită nerăbdării noastre.
De la Izvorul Olt am luat autobuzul spre oraşul Bălan, un orăşel primitor, unde grupul nostru s-a întregit prin venirea membrilor familiei Covaci şi unde ne-am cazat la un internat.După ce ne-am odihnit puţin am ieşit să îl vizităm iar, seara am ascultat muzică şi am cântat. Înainte de a-ne spune „Noapte bună!” domnii profesori ne-au spus câteva reguli pe care va trebui să le respectăm pentru a evita incidentele neplăcute.

A doua zi soarele a răsărit zâmbitor pentru a ne încuraja, având în vedere încercarea la care urmam a fi supuşi. Şi astfel încurajaţi fiind, am făcut ultimele cumpărături şi am pornit la drum. Din fericire ni s-a acordat „o perioadă de adaptare”, ca apoi să luăm rucsacii în spate şi să urcăm muntele. Aceea „perioadă de adaptare” am avut-o mulţumită domnului Covaci care ne-a dus cu maşina grelele bagaje până la intrarea în Parcul Naţional Hăşmaşu Mare şi Cheile Bicazului. După primi paşi ni se părea imposibil să ne atingem ţinta, dar muntele ne-a primit cu braţele deschise, iar aerul curat şi priveliştile paradisiace care ne înconjurau ne-au oferit energie şi ne-au ajutat să ne depăşim limitele şi să ne surprindem de propria capacitate de a rezista la eforturi fizice, având în vedere că unii dintre participanţi nu au mai fost puşi în faţa unei astfel de situaţii.

După aproximativ trei ore am ajuns la cabană. Deşi era o cabană modesată frumuseţea şi delicateţea peisajelor care o înconjurau faceau orice problemă sau nemulţumire uitată.
După ce ne-am instalat şi ne-am odihnit puţin, am urcat împreună cu doamna Dunca, domnul Baciu şi cabanierul spre unul dintre vârfurile Pietrei Singuratice, însă doar doamna Dunca şi cabanierul au ajuns la crucea din vârf şi am fost nevoiţi să coborâm repede toţi deoarece a început să plouă.
Deşi ploua, energia nesecată care sălăşluia în fiecare dintre noi ne-a împins în bătaia picurilor reci pentru a dansa pe ritmuri latine şi nu numai.

În cea de-a treia zi am urcat toţi pe unul dintre vârfurile Pietrei Singuratice şi am parcurs doar ¾ din drumul care duce spre vârful Hăşmaşul Mare, numit şi Hăghimaşul Mare, din cauza ploii care ne-a împiedicat să ne continuăm drumul. Venirea serii ne-a oferit însă o privelişte mirifică. Ne aflam deasupra unor nori uriaşi făcuţi parcă din vată de zahăr, cerul era roşu, iar soarele „se înneca” în depărtări.
În cea de-a patra zi zece dintre noi: doamna Narcisa, domnişoara Ramona, domnul Baciu, Angelica, Petruţa, Rareş, Mihnea, Viorel, Silviu şi eu ne-am trezit foarte de dimineaţă pentru a vedea răsăritul la ora cinci fără zece minute.

Cinsprezece dintre noi au avut norocul să vadă capre negre în drum spre vârful Hăşmaşul Mare pe care de această dată am reuşit să ajungem şi de pe care am putut admira Hăşmaşul Negru şi Poiana Albă. În aceeaşi zi am fost la canionul din Hăşmaşul Mic şi de acolo la Moara Dracului.

Dar a venit şi ziua a cincea, adică „ziua despărţirii”. Această zi a fost precum o cădere din cer având în vedere că am vizitat un colţ de rai, dar căderea a fost amortizată de dorul de casă: dorul de părinţi şi mai ales de patul nostru pe care cu siguranţă toţi îl consideram foarte moale. Astfel ne-am luat rămas bun de la cabanier şi de la acele locuri minunate şi am pornit spre oraşul Bălan, de unde am luat autobuzul spre Izvorul Olt şi de acolo trenul spre Târgu Mureş. În oraş am fost aşteptaţi de către domnul şofer care a venit cu microbuzul şcolii după noi.

Sper ca elevilor din Râciu şi nu numai să li se mai ofere o astfel de şansă pentru că aşa vor învăţa să TRĂIASCĂ CU ADEVĂRAT !


Tehnoredactare: Covaciu Cristina (clasa a IX-a)

Scrisoare din razboi

SCRISOARE TRIMISA DIN RAZBOI DE LA

STEFAN AVRAM PENTRU SOTIA LUI.

15.04.1944.
Draga Anica,
In ale mele prime rânduri de scrisoare vei afla şi despre mine că pâna la facerea acestei cărti sunt sanatos şi în viată mulţumită bunului Dumnezeu. Mai de parte Anica dragă să ştii că am primit acum vreo 5 cărti de la tine de care m-am bucurat Anica dragă. Am înţeles tot ce mi-ai scris, am înţeles că ai vorbit cu Rusu de la Băla şi cu cel de la Madaras şi i-ai spus toate acelea, dar Anica dragă toate au fost şi au trecut, dar acum este alt timp, vremea-i tot înorată şi plouă tot cu grindină nu ca pe la voi şi tună de se cutremură pământul şi pe timp senin. Dragă, am înţeles că mi-ai pus pachet prin poştă, iti multumesc, dar ştiu sigur că nu o să-l primesc. Am înteles că îmi trimiţi scrisoare pe Rusu de la Bala. Pachetul care mi l-ai trimis pe Rusu de la Samsud l-am primit şi tare m-am bucurat. La Rusu i-ai scris sărbatori fericite, dar săracul, fie cu Dumnezeu, pe unde poate de acum este intr-un loc cu Toderas Erceanu si cu Alexandru lui Cristea, mai bine sa fi ramas acasa. Dumitru e bine si el. Acum nu suntem tot la o grupa, dar tot la aceeasi Companie. Eu sunt numai cu un fecior de la Taptelnie intr-o grupă, il cheama Moldovan Iulut , este văr cu cel de la Mădăras care a fost acasă când ai vorbit cu el. Mai departe inchei că nu mai am timp Anica draga. Cartea aceasta am scris-o in sambata Pastilor. Vă zic Sărbători Fericite !

Publicată în revista nr. 1

Tehnoredactare Emilia Bad

Citate celebre - Revista nr. 1

“Învăţătura trebuie transformată în fapte, altfel se pierde” (Honore de Balzac)
“Oamenii nu se nasc, se formează” (D.Erasmus)
“Nimic nu este mai înspăimântător decât prostia activă” (Goethe)
“Învăţătura trebuie transformată în fapte, altfel se pierde” (Honore de Balzac)
« E mai bine să nu ştii nimic, decât ceea ce ştii să nu fie adevărat » (J.Billing)
“Sometimes animals are more human than people”

UN PROFESOR AMERICAN LA RÂCIU, CRĂIESTI ŞI SÂNMARTIN

YOUTUBE

JAKE LUKE WALTERS - UN PROFESOR AMERICAN LA RÂCIU

Articol apărut în numărul 22 al revistei "Vreau să ştiu!"

Am aflat de Corpul Păcii S.U.A. cu doi ani în urmă. Anul acesta în luna februarie am făcut o solicitare pentru un voluntar american. Îl cheamă Jake Luke Walters şi este din oraşul Tecumseh, statul Michigan – un stat poziţionat între Marile Lacuri.
Scopul sosirii acestuia la Râciu este unul caritabil. El a venit aici pentru a ajuta comunitatea locală, pentru a-i ajuta pe copii să înveţe mai bine limba engleză, pentru a promova cultura şi literatura americană.
Şi-a început activitatea încă din vacanţa de vară prin antrenamentele la baschet în sala de sport. S-a observat încă din primele zile creşterea la elevi a motivaţiei pentru învăţarea limbii engleze.
Predă limba engleză în şcolile din Râciu, Crăieşti şi Sânmărtin. Lucrează 50% din program la şcoala din Râciu, 25 % la şcoala Sânmărtin şi 25 % la şcoala din Crăieşti. Profesorii colaboratori sunt: Adrian Baciu - Râciu, Semiramida Baciu - Sânmărtin, Diana Găurean - Crăieşti.
A realizat o serie de activtăţi deosebit de atractive pentru elevi. Pe lângă antrenamentele de baschet din sala de sport a realizat multe alte activităţi precum: drumeţii, excursii cu bicicletele, şah, etc.
Orele de limba engleză sunt deosebit de atractive şi pentru faptul că îşi foloseşte chitara şi vocea pentru a-i învăţa pe elevi cântece în limba engleză, deosebit de cunoscute peste tot în lume.
Va locui la Râciu şi va lucra doi ani şcolari la şcolile din Râciu, Sânmărtin şi Crăieşti, dacă totul merge bine.
Îi dorim succes!

Prof. Adrian Baciu

Despre revista noastră

Decembrie 2008 – 5 ani de la lansarea

primului număr al revistei „Vreau să ştiu!”

Ianuarie, februarie 2009 – apariţia numărului 23 al revistei.

Profesori coordonatori:
Adrian Baciu – Gimnaziul de Stat „Gheorghe Şincai” – Rîciu
Semiramida Baciu – Şcoala Generală Sânmărtinu de Câmpie

Revista „Vreau să ştiu!” este o revistă de tip magazin, în care elevii comunei noastre pot găsi articole diverse, începând de la cultură generală şi istorie şi continuând cu glume, spiritualitate, noutăţi din comună, fragmente din cărţi deosebite, etc. Toate acestea încearcă să suplinească lipsa unei librării în comuna noastră.