150 de ani de la Unirea Ţării Româneşti cu Moldova

150 de ani de la Unirea Țării Românești cu Moldova (24 ianuarie 1859-24 ianuarie 2009)


Dorința de unitate națională a românilor a fost de mare actualitate în toată perioada orânduielii feudale. Majoritatea domnitorilor din cele trei țări românești aveau ca obiectiv păstrarea independenței, dar în taină și dorința de unitate, ea fiind singura sursă a înfruntării atacurilor succesive ale turcilor și austriecilor. În anul 1600, domnul Țării Românești, Mihai Viteazu a reușit să unească pentru o scurtă perioadă de timp cele trei țări românești: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Mijlocul veacului al XIX-lea a oferit condiții propice politicii interne și externe românilor pentru a-și pune în aplicare ideea de unitate națională. Astfel, în urma alegerilor din 5 ianuarie 1859 în Moldova și 24 ianuarie 1859 în Țara Românească a fost ales un singur domnitor în persoana lui Al. I. Cuza, punându-se bazele unui nou stat în Europa, la gurile Dunării în România.

Domnul Cuza a fost creatorul României moderne prin reformele în domeniul armatei, justiției, învățământului, dar în special prin cele economice și politice. Cuza a fost susținut frenetic de masele populare lipsite de dreptate socială, politică și demnitate națională, care au stimulat unele calități morale ale Domnului Unirii: vitejia, bunătatea, spiritul nepărtinitor.

Alexandru Ioan Cuza a rămas în istoria noastră ca una dintre cele mai luminoase figuri.Cu prilejul centenarului nașterii sale, în 1920, marele istoric Nicolae Iorga spunea că dacă ar dori cineva ,,să cuprindă într-o formulă marea personalitate a lui Vodă-Cuza, ar trebui să spună că el a fost un om vrednic de legenda sa că în jurul său s-a creat o legendă vrednică de dânsul’’. Sub domnia lui, pentru întâia oară țăranii au căpătat pământ. Pentru aceasta și alte fapte mărețe, Cuza a fost preamărit de masele populare, iar figura lui a intrat în creația folclorică, alături de alți vrednici conducători, cum ar fi:Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu si Tudor Vladimirescu.Creația populară îl imortalizează astfel într-un cântec:

,,Frunza verde margarit

De când Cuza-i la domnit

Avem pâine la dospit

Si untură la prăjit.”

Cuza-Voda să domnească

Oștirea să o mărească

Pe boieri să-i umilească

Țară mândră să croiască’’.


Încă în viață fiind, se creaseră despre el numeroase legende, mai toate având un anumit tâlc, exprimând o năzuință a poporului care-l dorea drept și bun cu cei mici, aspru și necruțător față de impilatori, adică față de boieri și negustori.

Cuza rămâne apoi pentru totdeauna cel dintâi domn a Țătilor Unite, domnul Uniri, fapt ce reprezintă, iarăși, un mare merit. El na fost numit, și ales, și încă în unanimitare, în ambele țări. Ales nu ca un nume mare, răsunător, ci ca „un om nou, la legi noi”, întruchipând voința națională.

Pentru faptele sale mărețe, a meritat recunoștința, nu numai a contemporarilor, ci și a generaților următoare. După înfățișarea domniei de către conservatori vremii. El nu a avut parte de blestemul cuvenit tiranilor, dimpotrivă milțimile l-au regretat. Maesle largi ale poporului îi pomeneau numele cu venerație, întrucât fusese călăuzit în acțiunile sale de idei înaintate, progresiste.

Despre Cuza, marele romanaier Mihail Sadovianu în ,, stralucita limbă’’ scria despre aureola și legenda creată în jurul numelui marelui domnitor ,, cu înceleciune că în necazurile și aspirațile lui nedeslușie, gata săi atribuie trăsături și lumini ideale, poporul întrupase în Cuza dorința de schibări și de dreptate, devenind în ochii norodului umilit un fel de principiu al binelui.’’

Expresie a unei epoci de mari prefaceri economice și sociale, personalitatea lui Alexandri Ioan Cuza polarizează vigurosfapte și atitudini cu un profund conținut progresist. Cuza-Vodă, luminat patriot și om de stat cu vederi democratice amplecat spre glasul și năzuința celor mulți pe care îi înțelegea și iubea, exprese ptactică și activă a generozității unei generații de înflăcărați iubitori ai țarii și poporului, a devenit în scurtă vreme simbolul înfăptuirilor naționale și sociale ale timpului.Figura luminoasă a mai marelui voevod strălucește și astăzi ca un luceafăr pe cerul istoriei naționale între marii eroi ai neamului românesc.

Profesor Vasile Conțiu

Tehnoredactare: Sfîriac Silviu (VII) și Papoi Marius (VII)

.