CREŞTEREA ALBINELOR

(continuare)
Prof. Iacob Macarie

În numărul anterior al revistei v-am vorbit despre mierea de albine, produsul de bază care a făcut albina cunoscută în viaţa oamenilor şi vă spuneam că produsele stupului sunt mult mai multe, valoroase şi uneori, esenţiale pentru om.

În acest număr nu mă voi opri asupra unui alt produs al albinelor întrucât m-am gândit să vă vorbesc despre o etapă foarte importantă în viaţa unei familii de albine, iernatul. Această etapă poate fi uneori fatală pentru o familie de albine dacă stuparul nu a luat măsuri necesare şi obligatori pentru a asigura albinelor condiţii prielnice de viaţă şi hrană pentru a trece cu bine o iarnă care poate aduce şi temperaturi de minus 20-25 garade.

După marele zumzet al albinelor din timpul verii, după ce stuparul a recoltat mierea din fagurii destinaţi recoltei primul gând trebuie să fie acela de a pregăti corect familia de albine pentru iernat şi, în acest sens, va proceda după cum urmează: va alege cu grijă fagurii pe care urmează să ierneze albinele, va completa rezervele de hrană, dacă este cazul, va aranja cuibul pe direcţia urdinişului (locul de intrare al albinelor în stup), va asigura limitarea cuibului proporţional cu puterea familiei (dacă numărul albinelor este mai mic şi numărul fagurilor va fi mai mic), va izola termic cuibul în aşa fel încât pierderile de căldură să fie cât mai mici şi va sigura o linişte cât mai aproape de cea ideală.

Şi acum voi dezvolta cele spuse mai sus, având încredere că, pe actualii şi viitorii stupari, îi voi ajuta să-şi îngrijească familiile de albine fară greşeli şi fară a avea eşecuri, pentru un stupar adevărat pierderea unei familii de albine este , uneori, o adevărată dramă, mai ales când eşti un începător şi nu numai.

Fagurii pe care urmaeză să ierneze familia de albine trbuie să fie unifor clădiţi, să fie de culoare mai închisă, această culoare ne spune că în celulele fagurelui au fost crescute câteva generaţii de puiet de albină şi, se ştie, de la fiecare pui de albină rămăne pe pereţii celulei o peliculă subţire care va reţine mai bine căldura atât de necesară în interiorul ,,ghemului” de iernare. În aceşti faguri, aleşi cu grijă, va trebui să avem miere suficientă, polen păstrat sub forma ,,păsturii”, aceşti faguri îi perforăm cu un băţ de forma unui creion pentru a permite albinelor să treacă mai uşor de pe un figure pe altul, prin interiorul cuibului şi astfel evităm răcirea acestuia.

Cuibul sau ghemul de iernare trebuie să fie aşezat pe direcţia urdinişului, astfel albinele vor putea ieşi mai uşor la zborul de curăţire în zilele în care temperatura în atmosferă trece de 12 grade C. Zborul de curăţire este esenţial pentru viaţa viitoare a stupului, pentru ca albinele adună în intestin tot ce nu au asimilat într-o lună sau două de iernat şi astfel ele trebuie să iasă afară pentru a-şi goli intestinul şi să-şi ducă viaţa mai departe, uşurate şi cu mai mult curaj.

Cuibul se limitează proporţional cu numărul albinelor care au ajuns să intre la iernat, se izolează cu ajutorul unor diafragme, din P.F.L. sau scândură, lângă care se aşează nişte periniţe umplute cu paie sau vatelină. La fel se izolează şi partea de sus a stupului ,,podişorul".

Pe perioada iernii liniştea este foarte importantă şi pentru aceea voi pune la urdiniş o gratie din tablă, care să nu permită intrarea şoarecilor în stup, vom aşeza stupii în locuri ferite de zgomot, nu vom permite intrarea în stupină a păsărilor de curte, care pot deranja şi nu vom lovi lada sua capacul stupului, fiecare zgomot duce la agitatrea familiei, duce la un consum suplimentar de hrană şi, în cele din urmă, la o mortalitate mai mare a albinelor.

Respectând aceste puţine reguli vă veţi putea bucura de familii puternice, sănătoase şi care vă vor aduce numai bucurii şi satisfacţii prin produsele despre care vă voi putea vorbi în numerele viitoare ale revistei.

Tehnoredactare:Florea Ana-Maria şi Baciu Andreea (rev. 23)